Sunt cateva momente in Contrabanda in care Mark Wahlberg, la fel de stapan pe sine ca de obicei, reuseste sa te tina cu sufletul la gura si-ti spunem de la inceput ca tot ce putea sa i se intample prost personajului sau chiar i se intampla. Pe scurt, Chris trebuie sa aduca in tara o mare cantitate de bani falsi din Panama. Pentru asta trebuie sa se angajeze pe un vapor al carui capitan (J.K. Simmons) il banuieste ca s-a intors la afaceri necurate, sa ajunga in Panama, sa ia banii falsi (in pachete voluminoase si grele), sa le aduca pe vapor fara sa fie observat si sa le ia de pe vapor odata ajuns acasa. Complicat, nu?

Complicat si pentru scenaristi, caci Contraband esueaza in a-ti da o imagine globala a ceea ce se intampla intre diferitele momente ale povestii. Ti se spune la un moment dat ca traficul este un haos in Panama, de unde ar trebui sa intelegi ca Chris are nevoie de mult timp pentru transportul banilor pana in port, dar apoi afli ca trebuie s-o faca in doar zece minute. Pentru spectatorul care vrea sa se lase prins in actiune, la fiecare pas vor fi bobarnace numai bune sa-l scoata din ea, de la miscarile de camera exagerata, la cele cateva momente moarte si mai mult de cateva situatii neverosimile.

Chiar daca te va face de cateva ori sa pufnesti neincrezator, Contraband face ce face si te tine in priza, iar aici meritul ii revine lui Wahlberg, cat se poate de profesionist si stapan pe situatie. Si Kate Beckinsale are parte de cateva momente puternice in rolul sotiei, dar Ben Foster este prost folosit in rolul lui Sebastian, un prieten al lui Chris care insista ca acesta sa revina la ocupatia din trecut, mult mai captivanta si profitabila. De fapt Wahlberg are si avantajul unicului personaj cu o motivatie clara si anume salvarea vietii cumnatului sau. Celelalte personaje au motivatii stravezii, impachetate prost si departe de a convinge, ceea ce ii refuza lui Contraband titlul de cel mai interesant thriller de actiune al inceputului de an.